Despre Psihoterapia Integrativa – pentru mine si in teorie

Din experienta mea cand oamenii vin la terapie nu tin cont de formarea terapeutului lor, de cele mai multe ori pentru ca nu stiu ca exista mai multe scoli de formare. Consider ca este important sa stii ce tip de psihoterapie urmeaza sa incepi pentru ca un tip de terapie s-ar putea sa rezoneze mai mult cu tine decat alta, la fel cum un terapeut poate sa-ti para mai simpatic, iar altul poate parea ca nu te intelege.

In lume exista in jur de 400 de abordari psihoterapeutice insa studiile arata ca nu orientarea formativa sau tehnicile psihoterapeutului  conteaza cel mai mult in procesul psihoterapeutic ci alianta terapeutica. Mai exact 60 % din ceea ce funcționează într-un proces psihoterapeutic este alianța terapeutică, 30 % devotamentul; și 8 % tehnicile (Wampold, B. 2001). Prin alianta terapeutica ne referim la calitatea parteneriatului dintre terapeut si client formata prin incredere, respect, simpatie si deschidere spre colaborare, atat din partea terapeutului cat si clientului.

Eu am ales sa ma formez in Psihoterapia Integrativa pentru ca a rezonat cu filosofia mea de viata. Consider ca toti oamenii sunt diferiti, iar aceasta unicitate a fiecaruia dintre noi este determinata de predispozitia genetica, dar si de mediul in care am crescut si figurile de atasament pe care le-am avut. Din asta am inteles ca pentru a-l putea ajuta pe celalalt am nevoie sa aleg o abordare flexibila care permite adaptarea planului de intervenție la problematica persoanei si care sa tina cont de de persoană în totalitatea sa, pe toate ariile corp – minte – emoție – spirit – relație.

O idee fundamentală a psihoterapiei integrative constă în faptul că nicio formă anume de terapie nu este mai eficientă sau adecvată în toate situațiile. Prin urmare, psihoterapia integrativă incurajează o anumită flexibilitate în modul de abordare al problemelor, dar mai subscrie și la menținerea unui standard. Reprezintă un sistem care înglobează mai multe abordări terapeutice sub umbrela comună (psihoterapia clasică, terapia sistemică, terapia cognitiv – comportamentală, tehnicile psihodramatice, terapia de familie și de grup).

Psihoterapia integrativă ține cont de toate nivelurile care l-au format pe client de-a lungul vieții și anume: context de viață și relații – nivelul comportamental – nivelul cognitiv – nivelul emoțional – nivelul somatic – nivelul spiritual.

Avantajul acestei abordari sta in flexibilitatea cu care se abordeaza persoana. Integrarea mai multor abordari inseamna de fapt ca psihoterapeutul poate atinge o multitudine de nevoi si preocupari ale clientului, iar in acelasi timp reuseste sa ramana in sfera si standardul psihoterapiei integrative.