Despre factorii care influenteaza agresivitatea copiilor nostri

Copilul reprezinta pentru orice popor, bunul sau cel mai de pret.  Astfel copilul trebuie privit ca si fiinta si nu ca un obiect ce poate fi manipulat sau educat necorespunzator prin prisma delincventei si a incoerentei atitudinale a familiei si a societatii din care face parte.

Majoritatea autorilor sustin ideea ca agresivitatea tine mai mult de instinct, in timp ce violenta tine mai mult de cultura, educatie, context. In timp ce agresivitatea poate fi considerata acceptabila, avand functie de adaptare in unele situatii, dar violenta care produce durere este inacceptabila de societatea.

Profilul psihologic al infractorului minor: instabilitatea emotionala si inadaptarea sociala, imaturitatea psihica, duplicitatea comportamentului.

Factori de risc in aparitia agresivitatii si violentei

Factori individuali care se referă la caracteristici biologice, psihologice si de experienţa personală ale părinţilor şi/ sau copiilor: nivel scăzut al stimei de sine; dificultăţi de concentrare a atenţiei şi hiperactivitate;  posibilităţi limitate de autocontrol; insuficiente cunoştinţe, atitudini şi abilităţi pentru o relaţionare nonviolentă; lipsa comunicării, a sentimentului de apartenenţă la comunitate; retard mintal;  consum de alcool şi droguri; experienţa de victimă sau martor al abuzului în relaţiile interpersonale.

Factori interpersonali, reiesiti din relatiile de familia, prieteni, vecini etc care pot influenta factorii individuali: comportament autoritar fata de copii; expunerea copilului la conflicte si acte de violent in familie; reguli de disciplina dureroase sau prea permisive; experienta pedepsei fizice si a altor forme de abuz; lipsa de implicare in viata copiilor, slaba supravegghere a acestora; lipsa sau insuficienta afectiunii si suportului parintesc; parinti sau frati cu comportament delicvent; divortul sau separarea parintilor; discriminarea familiei pe motive etnice, religioase etc

Factori comunitari/societali care exprimă normele, valorile promovate şi capacitatea instituţiilor de a preveni şi reacţiona la abuz: norme sociale care tolerează comportamentele violente (de ex. pedepsirea copiilor de către părinţi); discriminarea şi dezechilibre ale puterii dintre diferite grupuri sociale (bărbaţi şi femei, părinţi şi copii, diferite etnii etc.); cadrul legal permisiv; lipsa serviciilor de protecţie a copilului şi familiei; sărăcia, urbanizarea; participare comunitară redusă; vecinătăţi dezorganizate social; influenţa mass-media; accesibilitatea drogurilor, armelor.

Factorii interni care influenteaza comportamentul agresiv al copilului sunt: ereditatea, deficientele intelectuale, tulburarile afectivitatii si cele caracteriale.

Factorii externi care influenteaza comportamantul agresiv sunt familia, mediul extrafamilial, scoala, mass-media.

Parintii pot fi hiperprotectivi cu copilul ascesta fiind rasfatat si cocolosit de familie, in unele cazuri putand deveni cu usurinta infractori deoarece stiu ca parintii ii vor apara si salva. In antiteza, parintii pot fi agresivi, copilul fiind terorizat prin batai si sanctiuni sia stfe va cauta in afara familiei sa manifeste un comportament agresiv fata de colegii mai vulnerabili.

Observand aceste lucruri este imperativ ca parintii sa-si educe copilul folosind simtul masurii si echilibrului. Prin asta ne referim la a fi alaturi de copil prin prezenta fizica si disponibilitate emotionala, a-i raspunde nevoilor fizice si emotionale, a-i oferi exemple pozitive, dar si de a impune limite si reguli, fara a utiliza violenta fizica si emotionala.

Efectele pe care pedepsele corporale le au asupra copiilor

Cercetarile au aratat ca daca copii sunt batuti ( in functie de frecventa, severitatea, impulsivitatea si motivul disciplinari) pot duce la o serie de schimbari comportamentale la copii. Ne referim la complianta imediata, internalizare morala, agresivitate, comprotamente antisociale, delincvente, sau criminale, abuz psihic, influentarea sanatatii psihice, calitatea relatiei parinte-copil cat si alte dimensiuni.

Influenta mass-mediei asupra comportamentului agresiv al copiilor

Mass-media emite zilnic scene violente si expune repetat indivizii la scene ce traumatizeaza senzitivitatea telespectatorilor putand genera imunitate la violenta.

In societatea contemporana, televiziunea a devenit foarte importanta, deoarece oamenii se confrunta cu o serie de probleme care pot eventual provoca alunecarea acestora in acte de violenta, astfel mass-media ofera eliberarea de acele frustrari printr-o participare smbolica de tip imaginar la scene de violenta si acte de agresivitate.

Cercetatorii spun ca programele de la TV, incarcate de violenta, pot constitui un suport si un mijloc de eliberare a indivizilor de tendinta agresiva. O alta teorie spune ca prin mesajele violente, mass-media constituie o sursa de stimulare a agresivitatii. Mesajele violente din mass-media pot avea si un efect intaritor actualizand si intarind pulsiunile agresive deja existente in oameni.

Invatarea prin metoda observatiei caracteristica copilariei necesita expunere la modele, insusirea abilitatilor pentru a reproduce modele vazute sau auzite si acceptarea modelului ca pe un ghid in actiunile lor, in acest context, copiii expusi la modele agresive pot insusi si chiar reproduce comportamentul agresiv.

Violenta din mass-media este cu precadere impregnata in comportamentul copiilor, ei fiind mai vulnerabili la astfel de influente ale mediului. De exemplu, copii cu varste de 14 luni imita comportamentul vazut la televizor, iar copii de 3-4 ani nu pot face diferenta dintre fantezie si realitate, emisiunile tv fiind pentru ei o imprtanta sursa de informatii despre cum lumea din jurul lor functioneaza. In acest context pot percepe violenta ca facand parte din rutina lor zilnica si pot deveni chiar fascinati de comiterea actelor violente.

Educatia familiala ar trebui combinata cu filtrarea informatiilor din mass-media ce ajung la copii si tineri pentru a preveni societatea de criminalitate, inspirata de multe ori din modelele agresive ale publicitatii.

Agresivitatea si diferentele de genuri

A fost sugerat de-a lungul timpului ca barbatii sunt mai agresivi decat femeile si ca forma in care acele doua genuri isi manifesta agresivitatea este diferit. Barbatii, se presupune ca folosesc metode fizice mai mult decat femeile, pe cand femeile prefera mijloacele verbale, dar de fapt aceste diferenteu nu sunt ata de evidente pe cat se credea. Daca barbatii chiar erau mai focalizati pe inducerea durerii celorlalti, femeile nu sunt de fapt mai putin violeten decat barbatii, doar ca ele induc mai degraba un conflict mental.

Baietii folosesc agresivitatea directa (fizica si verbala), fetele utilizand, de obicei, agresivitatea indirecta cum ar fi manipularea si jigniri aduse la adresa unei alte persoane cand acea persoana nu este de fata si nu se poate apara. Agresiunea indirecta este o forma de comportament in care agresorul incearca sa creeze un conflict in asa fel incat pare ca el/ea  nu a avut intentia de a face rau de fapt.

Un motiv pentru care fetele prefera agresivitatea indirecta se poate datora faptului ca fetele se dezvolta verbal si social mai rapede decat baietii si astfel este posibil ca ele sa dezvolte mai rapid strategii de agresivitate indirecta. Este de asteptat ca si copii carora le lipsesc abilitatile verbale sa foloseasca mai mult agresivitatea fizica, cum ar fi lovirea si impingerea, dar cand abilitatile lor se vor dezvolta vor manifesta si agresivitate verbala cum ar fi abuzul, acuzarea, tiparea si poreclirea.

Comportamentul agresiv al copiilor isi atinge maximul la varsta de 11 ani printre grupurile de 8, 11 si 15 ani.

Diferentele de gen si legatura cu agresivitatea a fost studiata frecvent la scolari de diferite varste: 8 ani, 11 ani si 15 ani.

Concluzia principala la care s-a ajuns a fost ca fetele de 11 si 15 ani manifesta o mai mare agresivitate indirecta pe cand baietii tind sa manifeste un comportament agresiv direct. Alte cercetari arata ca baietii folosesc agresivitatea fizica, in timp ce fetele prefera sa foloseasca agresivitatea verbala, barfa, manipularea.

In cele de mai sus s-a discutat intr-o maniera obiectiva despre ce genereaza agresivitatea la copii. In cele de mai jos vom discuta un pic despre sfera emotionala a copilului care inglobeaza aceasta agresivitate.

Ar fi bine sa tinem cont de faptul ca un copil care are comportamente ostile, intruzive, distructive, este un copil care are sentimente profunde de furie, de respingere, de nesiguranta si anxietate, de durere si, adesea, un sentiment neclar al sinelui. De asemenea, acesta are o parere foarte proasta despre sine, atat cat se poate el cunoaste. El este incapabil sau nu doreste sau ii este frica sa-si exprime sentimentele, caci daca ar face-o atunci ar putea pierde forta pe care si-a adunat-o pentru a se anagaja in comportamente agresive. El simte ca are nevoie sa faca ceea ce face ca o metoda de supravietuire.

In cele de mai sus am vorbit despre factorii care stimuleaza agresivitatea copiilor, dar aceasta stimulare negativa este posibila in primul rand datorita faptului ca celui mic ii lipseste abilitatea de a face fata unui mediu care ii provoaca furie si frica sau din contra este singurul mediu la care stie sa reactioneze. El nu stie cum sa gestioneze sentimentele care ii sunt generate de acest mediu. Si astfel, atunci cand izbucneste in vreun fel, el face asta pentru ca nu stie ce altceva sa faca. In conditiile astea agresivitatea din media, jocuri, desene pot contribui puternic la comportamentele violente pentru ca i se va intari un comportament pe care el deja il manifesta.

Implicarea parintilor spre a crea o relatie sanatoasa emotioanal cu copilul lor este principalul factor care duce la un copil cu atasament sigur, securizat, iar lipsa unei relatii emotioanale sanatoase cu copilul va duce la formarea unei relatii de  atasament anxios, evitant, ambivalent sau dezorganizat. Insa despre asta vom vorbi intr-un articol ce va urma.

Bibliografie

Bjorkqvist, K. Lagerspetz. K,  Kaukiainen, A. (1991). Do GirlsM anipulatea nd Boys F ight? DevelopmentTarle ndsin Regardto Direct and Indirect Aggression, Aggressive Behaviour, 18: pp. ll7-l27.

Gershoff, E. (2002). Corporal Punishment by Parents and Associated Child Behaviors and Experiences: A Meta-Analytic and Theoretical Review. Psychological Bulletin, Vol.128, No. 4: 539-579.

Ioan, B. Iov, T. Dumbrava, A. Streba, I. Ionescu, S. Damian, S. (2013) Implications of media violence on the aggression in children and adolescents, Revista de cercetare si interventie scolara: 40, pp. 48-60.

Material suport în domeniul activităţilor de prevenire a violenţei faţă de copii pentru cadre didactice, psihologi şcolari şi specialişti din DRÎTS elaborat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului

Tremblay, R.E. (2000) The development of aggressive behaviour during childhood: What have we learned in the past century?, International Journal of Behavioral Development:24, pp. 129-141.

Contact:

Programari: 0724 663 948 – Adresa: Bulverdul Unirii, Bucuresti