Depresia la copii

Depresia este  starea   morbidă,   mai mult sau mai puţin durabilă,  caracterizată  îndeosebi  de tristeţe  şi  de o  scădere  a  tonusului  şi  energiei. Anxios,  dezgustat, descurajat,  subiectuldeprimat este  incapabil  să înfrunte cea  mai mică  dificultate,  fiind  de  asemenea  lipsit de  orice  iniţiativă.  El  suferă  din  cauza neputinţei  sale  şi  are  impresia  că  facultăţile  sale  intelectuale,  mai  ales  atenţia  şi memoria, sunt degradate.  Sentimentul de inferioritate care  rezultă de  aici  îi  sporeşte şi  mai  mult  melancolia. (Larousse, 1998, p. 101).

Depresia majora afecteaza 3-5 procente din copii si adolescenti. Depresia are un impact negativ cresterea, dezvoltarea, performanta scolara, relatii cu familia si poate duce la suicid. Cativa factori biomedicali si psihosociali sunt:prezenta unui istoric depresiv in familia de origine, genul feminin, abuz din copilarie sau neglijare, evenimente stresante si boala cronica (Bhatia, S., Bhatia, S.C, 2007).

Dupa Weinberg, 1973 apud Marcelli, D., 1999 cele zece simptome ale depresiei la copil sunt:

• Dispozitia disforica
• Autodeprecierea
• Comportament agresiv
• Tulburari de somn
• Modificari ale performantelor scolare
• Diminuarea socializarii
• Modificarea atitudinii fata de scoala
• Acuze somatice
• Pierderea energiei obisnuite
• Modificarea neobisnuita a apetitului si/sau pierderea in greutate.

Alte conduite apar ca si conduite de protest sau de revendicare fata de starea de suferinta. Cum ar fi:

• Conduitele de opozitie, de suparare, coleroase sau chiar de furie;
• Manifestarile agresive si/sau autoagresive
• Tulburari de comportament, furturi, fugi, conduite delincvente, conduite toxicomanice

Alte simptome considerate echivalente depresive ar fi:

• Enurezisul;
• Eczema, astmul;
• Obezitatea, anorexia izolata

Abordare terapeutică

 Prevenirea la nivelul relației mamă-copil evitând rupturile prin activitatea de consiliere, prevenția socială prin echiparea cu personal. În față copilului depresiv, abordarea terapeutică este sensibil diferită fiind mulți factori incluși. (Marcelli, D. 1999). Eficacitatea și siguranță diverselor medicamente pentru deprese în cazul copiilor și adolescenților au fost sistematic studiate și revazute deoarece, la vârste mai fragede este mai dificil și pentru că unii compuși din medicamente nu au efect la copii și adolescenți, alții având numeroase efecte adverse (Bhatia, S., Bhatia, S.C, 2007).

 Pentru a evalua depresia la copii se poate folosi CDI (Child Depression Inventory) – Inventarul de depresie pentru copii este un chestionar de autoevaluare realizat de M. Kovacs în 1992, ce se poate aplică copiilor și adolescenților între 7 și 17 ani, perioadă vizată fiind ultimele două săptămâni. Cuprinde 27 de seturi de câte 3 enunțuri, fiecare set fiind cuantificat între 0 și 2 puncte, scorul final posibil fiind între 0 – 54 puncte. Valorile sub 9 puncte sugerează absența depresiei, scorul peste 9 puncte este sugestiv pentru depresia clinică, iar scorurile peste 16 puncte sunt considerate că fiind caracteristice unei depresii severe. Parametrii urmăriți de CDI sunt: tulburarea de dispoziție, dificultățile în relațiile interpersonale, sentimentele de insuficiență, lipsă de plăcere, autodevalorizarea, tulburările vegetative. Pot fi identificate comprtamente de izolare sau retragere, că posibile modalități de apărare împotrivă unei traume psihice, distorisiuni ale imaginii corporale, importante în cazurile de desfigurare consecutivă unui abuz fizic. (Veleanovici.A, G. Dumitriu, 2015).

  Tot pentru evaluarea depresiei se pot utiliza testele proiective de desen, desenul fiind una din principalele metode de evaluare psihologica a copiilor. Desenele sunt expresii ale starilor emotionale, ale relatiilor cu cei din jurul sau, a traumelor suferite, dar si a capacitatilor de a face fata problemelor (Veleanovici.A, G. Dumitriu, 2015).

“Depresia, la şcolari, se poate manifesta printr-o „fobie de şcoală”, dificultăţi şi scăderea randamentului şcolar, nelinişte, hiperactivitate, încăpăţânare şi anxietate. Rareori ea poate fi mascată de manifestări antisociale: furt, incendii, fuga de acasă, abuz de alcool sau de droguri. Am observat că anxietatea poate reprezenta simptomul depresiei, dar şi depresia poate fi simptom al anxietăţii. Acesta reprezintă unul din argumentele ce stau la baza corelaţiei pozitive a celor două variabile”. (Burlea, A. 2010)

Un studiu longitudinal  realizat în 1999 la Iowa State University de Simons, R.L., Milardo, R., Hyatt, K., Sullivan, S. a identificat că-indiferent de structura familiei, fetele au mai des depresie, iar băieții tulburări de comportament. Același studiu mai evidențiază următoarele privind depresia la copiii din familiile divorțate:-divorțul crește șansa ca băieții să devină deprimați, chiar și atunci când ambii părinți se implică și susțin băieții, aceștia devin adesea deprimați datorită plecării tatălui din casă;-Divorțul părinților are urmări emoționale mai puternice asupra băieților decât asupra fetelor. Băieții din familiile divorțate au rate mai ridicate de depresie decât cei din familiile nedivorțate, chiar și în situația în care mamele prezintă o adaptare psihologică și tehnici parentale competente. Cercetările anterioare au arătat că divorțul poate duce și la comportamente adverse că reducerea performanței școlare, delincventă, abuz de substanțe, atât la băieți cât și la fete.